I wish I were Santa... This way I could come and see you See the one I was thinking of all this time And I still think of Every day Every hour Every moment of my existence And beyond I could watch you sleep Comfort your dreams And comfort mine too I would just stare at you And maybe steal something from you Steal a kiss Steal a promise I would lose myself in your eyes The way I always did And I would stay there I wouldn't say a word Because between you and me there is no place for words There is place for love And hope
S-au stins bucuriile pe care le-am trait - S-au stins inecate in dor, Dar s-au aprins in intuneric Exploziile altor lumini. Ma sprijina sa ma ridic Si am credinta-n ele Ca nu ma vor lasa nicicand Sa cad din nou In gol, din stele. Si ce frumos ele se-aprind Si ce frumos privesc! Da-mi, Doamne, voie sa le prind, Sa ma agat de ele. Mi le-ai trimis sa ma alini, Nu vreau din nou sa plece... Sa lasi sa arda-aici, acum Si-n alte nopti de vis nebun, Caci pentru-acesti doi ochi, iti spun, Ma sting si mor...
Cu ochii rasaritului de noapte Privesc spre lacul ce oftarile ineaca Si o sa uit de-acum de doruri si de fapte Si-as vrea sa simt sub cer cum genele-mi se pleaca.
In vise sa-m-afund, sa simt natura, Sa vad cum gandul ratacit spre stele zboara, Cum clipa se invarte si nu se indura Sa ierte iluzii ce-n gol ea doboara.
Doar gandul evadeaza, caci stiu acum Ca-i gingas si statornic de-o viata sentimentul; Plutesti cu mine prin jocuri de sapun, In farmec si sperante ce nu-si cunosc strafundul.
Sa-ti simt atingeri, sa-ti vad privirea dulce, In stare m-as simti sa ma ridic din vise... Esenta e realul, prin noi in veci straluce Si seamana-n furtuna doruri de foc aprinse.
Soarele saruta piatra lustruita de izvor Iar salcamii-ntind deasupra ale lor umbrele verzi. Ochiul tau cauta umbra, insa sufletul vrea soare, Haide-acum, ploaie cu raze, ca sa-i scalzi obrazul dulce, Sa trezesti surasu-i tandru si sa-i arzi pletele-i brune... De-ar ninge cu fulgi de soare, sa-i topesti ochii caprui Dar apoi sa vii tu umbra, ne-oi feri de ochii-oricui...
Incerc sa scap de ganduri In miez de noapte-adanca, M-afund in noi miresme Si-alunec printre valuri...
Ce tainic pasul ce m-adoarme Si-mi fura iar banuti pe vise Ce nici macar nu se-mplinesc Si nu-nteleg nici unul.
Si-n taine ma cufund tot mai adanc In somn si ceata cad... Si versu-adoarme fara voie Sub calmul palmei mele. -
Dar versuri dulci, Dar versuri stranii Pe care le dicteaza-un vis, In loc strain, apus de viata, Nu au cuvinte ce se scriu, Ca-s fulgi ce zboara-n fum, -acum Enigmele m-au cucerit: Ma fura somn...
Vise lungi mi-ocupa mintea - Stol de ganduri ce se lasa Mai aproape, mai aproape. Cum un zeu cuprinde lumea Asa te cuprinzi in vise. Oare meriti? Cred ca nu. Caci in nopti ruginite Ce imprima acum Durerile-ascunse, fiorii din drum, Cand toate se-ntorc, cand toate se-ndreapta Spre ochii caprui ce inca le-asteapta, M-acopar de vise...
In ochii tai, In ochii plansi, Privesc ades Spre nepatruns. Si glas de vis, Un glas furat, Astept acum Pe inserat. Doar tu si eu Sub luna mea, Coboara, iar, Coboara, stea, Sa simt ca stai, Sa vad ca vii, Caci te astept Si tu o stii. In ochii plansi, De nepatruns... Un glas furat Pe inserat...
Si muntele-i viata, si viata e-n munte, Si ochiul se-ncanta de stance marunte, De colosi de piatra, legende din stana, Figuri ce se-aduna si bat in coloana, Si suflet din piatra, si dorul din floare Traiesc si-nfioara ecouri din zare...
Tablouri dragi si scumpe si tainice portrete Rasar acum plutind, cu farmec lung, spre mine. Moment solemn, furat din luna si rupt din soare, poate, Ma-nvaluie-n fum gingas, avand atingeri line.
Puzderie de basme ce-adorm a mea privire Si cantece de leagan - minuni spuse de-o voce, Si mii de suvenire ce ma-nconjoara, oare Ce sunt? Si eu - de ce-s asa ferice?
De ce-au zburat acele clipe fericite cand - Fiind copil povesti-mi-nchipuiam, Si splendide palate, orase si lacuri de smarald - Ce-s soarele si luna si viata nu stiam.
M-au atras povesti si basme, spuse bland, inteligent, Ma atrag si ma incanta si-n momentul 'cest de fata. Insa timpul lor se schimba si se sterge-ncet si lent Inlocuind copilaria c-o maturitate-amara.
Nu vor mai reveni acele zile, iar copilaria mea Va ramane-nchipuita numai in fotografii, In imaginile-ascunse intr-un colt de minte-adulta, Ce pot fi starnite doar de raset si de zambet de copii.
Unde esti, copilarie? Unde oare te-ai ascuns? De ce pleci? Vei, tu, oare reveni Cu fluturi zburand sub soare, cu chipuri din timp apus, Cu povesti si bucurii?
Soldat ingenunchiat pe camp de batalie, Iubit pierdut, pentru izvor si glie, Te-ai ratacit prin fumul rosu-al mortii, Caci ai jucat ultima carte-a sortii. De fapt, jucata insuti ti-a fost data, Caci viata n-a gasit alta rasplata Decat sa fii martirul laurilor vesnici, Al pasilor de dor care te cheama tainici, Si calator in lumea visului ce doare Si-a lacrimilor ce-s mereu amare.
Sarutul tau e ochiul cald al zarii, Privirea ta e valul rece-al marii, Surasul tau ma-mbie viata-ntreaga, Caci esti al meu si stiu ca iti sunt draga.
Cand stelele se sting si se aprind Te-ntrebi atunci de-ti dau raspuns chemarii, Si-ti spun firav, cercand sa te cuprind - 'Sarutul tau e ochiul cald al zarii'.
In ochii tai cunosc teama si dorul Si versul scump, si mierea razbunarii, Desi strabate-amar, singura, cerul Privirea ta e valul rece-al marii.
Cand tot trecutu-n ceata-a disparut, Cand viata-n viitor vrea sa ma traga, In infinit prezent mereu cred c-am stiut - Surasul tau ma-mbie viata-ntreaga.
Nu-i loc de vorbe-n noaptea-asta frumoasa Cand astrii-s mii de ingeri ce se roaga, Si tot ce vreau e-o viata-asa spumoasa, Caci esti al meu si stiu ca iti sunt draga.
Tu esti al meu si stiu ca iti sunt draga, Surasul tau ma-mbie viata-ntreaga, Privirea ta e valul rece-al marii, Sarutul tau e ochiul cald al zarii...
Cu anii batranetii ce ii poarta Ce bine-i sta bunicului privirea Ce a cladit istorii si-a ascuns durerea Sub umbra unui paltin, pe o lada moarta.
Si ce frumos istoriseste dansul, Cuvintele lui par a fi de aur Si simti atunci ca te ineaca plansul, Caci nu se-aseaza-n carti, nici in tezaur.
Cu fii plecati la lupta plang batranii Insufletiti de vorba bunului bunic Si canta mame cand focu-arde taciunii Ce parca-aud povestea batranului amic.
Si cand la glas de cantec bunicul scump ofteaza Imi vine-atunci in minte o veche povestire: "Ce mult iubesc parintii copilul lor viteaz Si cum si-un simplu zambet pastreaza-n amintire!
Dar cand lemnul in curte nu are cin' sa-l taie, Si panza si cu acul n-au mana sa le poarte, Cum pot ca sa razbeasca dorinte ce se-ndoaie Si-un mic copil ce n-are pe nimeni sa le-ndrepte?
Si singur chiar luptand ca sa-si gaseasca drum Si pas cu pas, si vorba cu vorba el aduna, Puternic traverseaza prin munte si prin scrum Si anii trec zburand, incet-incet s-apuna.
Copil orfan de viata, cu viata sa te lupti, Cu chipul plin de zambet si ochiul plin de roua, Prin ani sa simti ca duci multimea ta de cruci Si-nca-ti aduci aminte de chipuri, numai doua.
Si viata ce-ai primit-o e insasi un mister - Mister ce se deznoada cand zambetul pierdut, Prin clipele ce-s date si luate-ntradevar, Priveste spre copilul ce-abia s-a nascut.
Si daruindu-i viata, sa simti ca e al tau, Sa simti ca-i esti parinte visului de copil, Ca pentru a trai, te-ai infruntat cu rau, Plecat de soarta cruda, pe camp ca un martir.
Si scurte amintiri si plansetul de prunc Aduc acum prezente regrete si simtiri. Da-i vremea ca sa ierti si sa privesti prelung Spre cel care iti cere iubire si-ocrotiri.
E timpul ca sa uiti si ca sa tai tu lemnul, Caci stii ca panza are o mana ce s-o coase, Si cum dorinte noi razbesc apa si focul Si-n ochii mici dar clari invat-a fi frumoase...
...Tu simti ca pentru-ntaia oara n-ai lacrimi de durere, Caci sunt de fericire cand singur tu privesti Cum peste ani un prunc din nou te cere, Un prunc care se joaca si vrea sa-i spui povesti.
Povesti ce ti-au fost luate de-o mana grea de fier Dar readuse de ochii unui baietel, A carui palma mica te strange ca si ieri Si nu vrei sa-i dai drumul, si nici nu vrea si el.
Si inca te intrebi pentru-a afla din plin Misterul unui zambet ce rasarind senin Slaveste-oriunde joaca tainica de copil Si-apune-n urma lui durere, dor si chin."
Si luand sfarsit povestea, batranul lung gandeste La fragedul nepot ce inca nu-ntelege. Si-atunci in fata ta copilul se opreste Zambeste bucuros, strigandu-te 'mosnege'.
Te tine strans de mana si nu vrea sa-ti dea drumul, Desi el n-a-nteles, viata te-ntelege, Si-un sincer zambet si tarziu imprastie-atunci fumul In care-ti s-a ascuns nescrisa-a firii lege.