Privesc spre lacul...

Cu ochii rasaritului de noapte
Privesc spre lacul ce oftarile ineaca
Si o sa uit de-acum de doruri si de fapte
Si-as vrea sa simt sub cer cum genele-mi se pleaca.

In vise sa-m-afund, sa simt natura,
Sa vad cum gandul ratacit spre stele zboara,
Cum clipa se invarte si nu se indura
Sa ierte iluzii ce-n gol ea doboara.

Doar gandul evadeaza, caci stiu acum
Ca-i gingas si statornic de-o viata sentimentul;
Plutesti cu mine prin jocuri de sapun,
In farmec si sperante ce nu-si cunosc strafundul.

Sa-ti simt atingeri, sa-ti vad privirea dulce,
In stare m-as simti sa ma ridic din vise...
Esenta e realul, prin noi in veci straluce
Si seamana-n furtuna doruri de foc aprinse.


Copyright © ISM, July 1st 1999