Wednesday, September 02, 2009

Sa-ti scriu cu litere de cer...


Mi-e dor...
Mi-e dor de linistea de zahar din trecut,
de galagia unui cantec mut,
de-un vis ascuns.
Mi-e dor sa vad in ochii tai speranta si mister,
mi-e dor sa sper...
Mi-e dor sa rad, sa plang senin
cu lacrimi de argint vopsind un scrin,
mi-e dor de-un gand furat,
de-un tainic sfat,
mi-e dor sa pot sa cred cu-adevarat,
sa nu-mi mai frang iar aripa in zbor,
sa pot sa ma inalt, ca sa cobor apoi
in ochii tai curati si calzi.
Mi-e dor sa ma avant,
s-ating un orizont,
si sete daca-mi e, mi-e dor sa vin
sa-inot iar in izvorul tau de suflet plin.
Mi-e dor sa fiu din nou un zmeu in vant,
sa ma indrumi si sa ma chemi c-un simplu gand,
mi-e dor sa nu am loc unde sa ma ascund,
in jocuri de priviri sa te atrag si sa te-ncurc,
copil timid...
Mi-e dor sa pot sa citesc in tine
uimire, credinta, curaj, iubire,
caldura unei sobe-n care arde
un vis mai vechi ce doare...
Mi-e dor sa tremur
si sa m-acoperi cu patura viselor tale.


Copyright © ISM, September 1st 2009

2 comments:

  1. :)) Pai cum sa-mi permit sa-mi pierd singurul fan? Desi stii cat de mult imi lipseste bucuria aceea de a stii ca toate astea le citeste si persoana cu gandul la care scriu?

    ReplyDelete